• Lucian Stefan

Adevărul care doare

M-a întrebat de curând un prieten ce anume din ce am scris în ultima vreme mă doare cel mai tare.


Nu am stat mult pe gânduri și i-am răspuns cu o parte din cântecul "Cine rămâne la urmă". Partea aia cu "Doamne, trimite iarăși un puhoi/ Și fă pământ mai bun din noi".


Chiar cred în continuare că nu merităm planeta asta. Că ura, răutatea, lăcomia, trufia și mai ales indiferența față de semeni au pus stăpânire pe noi toți. Aveam posibilitatea în fața acestui virus care ne amenință pe toți să fim mai buni, mai empatici, mai umani, mai înțelegători și să acționăm în consecință. Din păcate indoctrinarea constantă pe fondul unei lipse de educație în masă ne face să ne sfâșiem chiar și in fața unui pericol iminent ce ar trebui să ne unească și să ne urnească.


Tragic-comic, ba chiar utopic mi se pare și faptul că în eventualitatea unei invazii extraterestre vom avea grijă să ne sfâșiem înainte ca acea rasă extraterestră să ne atace și chiar se vor găsi lași și trădători care vor căuta să pactizeze cu aceasta în schimbul unor avantaje personale: "poftiți, poftiți. De când vă așteptam. Am crezut că nu mai veniți"...

Trist să caute omul apă pe Marte, dar să nu dea apă sutelor de mii de copii africani cărora tocmai asta le lipsește...


Acestea fiind gândite, cine rămâne la urmă să facă bine să stingă lumina unei civilizații care plătește din ce în ce mai scump dreptul de a locui pe această planetă și mai ales privilegiul de a o distruge atât pe ea cât și pe toate celelalte viețuitoare, dar mai ales propria rasă.

Brașov, România

©2020 by Lucian Stefan.